Spitalul Clinic de Boli Infectioase și Pneumoftiziologie „Dr.Victor Babeș" Craiova este situat în partea de est a orașului. Până la aplicarea H.C.M. nr. 1365/1957, adică până la 01.12.1957 au existat două spitale și anume: Spitalul nr.3 de boli contagioase și Spitalul TBC.
La 01.12.1957, Spitalul nr.3 Contagioși, Spitalul TBC și Spitalul nr.2 de Neuropsihiatrie s-au unificat rezultând Spitalul nr.3 „Dr. Victor Babeș".
Fostul spital de contagioși a fost construit în anul 1900 de către comună, în legătură cu epidemiile hidrice care bântuiau pe atunci orașul. Aceste epidemii au determinat conducerea primăriei de atunci să construiască în afara barierei de est a orașului unul din pavilioanele actuale. De altfel, mai toate spitalele de contagioși din țară au fost construite la periferie sau în afara orașului,pe lângă cimitire sau cu cimitire proprii. Pavilionul avea 4 saloane și o capacitate de 30 paturi, fiind întreținut de primărie.
Odată cu venireadr. Aurelian Metzulescu în 1906, ca medic de circă al orașului Craiova și medic al Spitalului de contagioși, s-a dat un imbold mai mare izolării bolnavilor de boală hidrică și mai ales pentru un tratament mai îngrijit în acest nou spital. Acest medic a dus chiar o luptă dârză de ridicarea tuturor contagioșilor de pe teren și de izolare a lor.
Astfel, nevoia spațiului de spitalizare a determinat pe membrii societății de binefacere „Independența" - care luase naștere în 1877 pentru ajutorarea luptătorilor, invalizilor și văduvelor din războiul de independență - să ofere în anul 1906 fondurile care rămăseseră necheltuite pentru ca să se construiască un pavilion de contagioși pentru copii. Astfel, în anul 1906, construindu-se încă un pavilion, a crescut și numărul de paturi de la 30 la 50, sub aceeași întreținere a primăriei Orașului Craiova.
În anul 1908 s-a legiferat trecerea acestui spital la Direcția Generală a Ministerului de Interne, fără să mai păstreze vreo legătură de ajutorare cu Primăria orașului.
Frecvența neobișnuită a scarlatinei între valurile epidemice părea să anunțe ca al șaselea val epidemic va fi și mai mare decât cele anterioare. Aceasta a determinat pe medicul spitalului de contagioși Dr. Aurel Mețulescu, să ceară la Directoratul Sanitar al Olteniei fonduri pentru construirea unui nou pavilion de contagioși. Intr-adevăr, nici în sezonul bolilor cu poarta de intrare aeriana, nici în sezonul cu boli cu poartă de intrare digestivă nu se putea face față spitalizării de contagioși, mai ales căDr. Mețulescu ducea o campanie susținută de ridicare a tuturor cazurilor contagioase de pe teren cu ajutorul poliției.
Abia în anul 1924, Dr. Mețulescu a reușit să obțină de la Directoratul Olteniei suma de 200.000 lei, rămasă necheltuită în exercițiul financiar 1923-1924.
Între timp,Dr. Mețulescu și-a modificat intenția de a mai construi un pavilion pentru contagioși și s-a adresat Ligii Naționale contra tuberculozei pentru ajutorare în vederea construirii unui pavilion pentru tuberculoză. Astfel, noul pavilion ia destinație pentru izolarea cazurilor grave de tuberculoză din mediul familiar.
În anul 1935,Dr. Mețulescu a fost pensionat, fiind numit ca medic diurnist la noul pavilion cu 10 paturi care purta numele de „Pavilionul TBC Dr. Aurel Mețulescu" scris cu litere mari pe frontispiciu.
În anul 1936 acest pavilion a trecut în bugetul Ministerului Sănătății.
Pavilionul fiind în permanență aproape gol, personalul spitalului era pus să caute tuberculoși pe teren și să-i convingă spre a se spitaliza aici.
Datorita valului epidemic de scarlatină din anul 1939, Spitalul de Contagioși și-a mărit capacitatea paturilor de la 50 la 90.
În anul 1941, pavilionul TBC a fost trecut în bugetul Ministerului Sănătății ca secție a Spitalului de contagioși.
În anul 1950 cele doua secții de contagioși și tuberculoză erau tot în cadrul aceluiași spital.
Prin unificarea spitalelor din iulie 1951, secția TBC unificată cu Dispensarul TBC, a devenit Spitalul Unificat TBC, iar Spitalul de Contagioși a rămas neunificat cu un efectiv de 80 de paturi, iar de la 01.04.1954 mărindu-și numărul de paturi de la 80 la 102.
În anul 1956 s-a alocat suma de 750.000 de lei din fondul centralizat al Secției Sănătate a Regiunii Oltenia, pentru construirea unui pavilion care a intrat în folosință la sfârșitul trimestrului 2 al anului 1957, Spitalul Contagioși mărindu-și astfel capacitatea la 175 paturi.
În anul 1954, în cadrul Spitalului TBC se înființează și o secție de chirurgie toracică cu un număr de 30 de paturi.
La 01.12.1957, ca urmare a aplicării H.C.M. nr. 1365/1957, Spitalul Contagioși, Spitalul TBC și Spitalul nr.2 de Neuropsihiatrie se unifică, luând ființă Spitalul nr.3 „Doctor Victor Babeș".
Despre fostul Spital nr.2 de Neuropsihiatrie situat în Calea București nr. 215 știm următoarele:

• la data de 01.12.1863 Theodor Preda, din Craiova, face un testament prin care se stipulează ca în casele sale din Craiova, să se înființeze un spital obștesc pentru bolnavi, care spital sa poarte numele său de Theodor Preda;
• la data de 14 februarie 1910, se inaugurează noua clădire a Spitalului Theodor Preda cu 50 de paturi bugetare din care 10 cu plată (vechea clădire a spitalului datând de dinainte de anul 1850 devenind insalubra și improprie pentru menirea de spital.);
• acest spital a funcționat sub administrarea Municipiului Craiova până la data de 01.04.1935, când trece în administrația Ministerului Sănătății.
• În anul 1037, se anexează Spitalului Theodor Preda, prin defalcare de la Spitalul Filantropia, a doua maternitate, cu 25 paturi bugetare.
• În anul 1938/1939 s-a clădit un pavilion cu 2 camere, cu o capacitate de 4 paturi, pentru trierea bolnavilor alienați mintal, începând să funcționeze de la data de 01.04.1939, când a mai luat ființă și un subcentru antirabic cu 20 paturi bugetare.
• În anul 1941, Spitalul Theodor Preda funcționa cu 90 paturi, din care: 45 paturi interne, 25 paturi ginecologie maternitate și 20 paturi antirabic.
• La 01.01.1948, din cele 110 paturi existente, 70 paturi sunt afectate pentru neurologie, iar 40 paturi pentru dermato-venerice cu care ocazie acest spital poarta numele de Spitalul nr.2.
• În iulie 1951, o data cu unificarea spitalelor i se transferă cele 40 de paturi de dermato și se adaugă 70 de paturi de psihiatrie, purtând denumirea de Spitalul nr.2 de Neuropsihiatrie și funcționând cu 110 paturi. În 1956 i se mai adaugă 30 de paturi de neuropsihiatrie, totalizând 140 paturi.
• la 01.12.1957, ca urmare a aplicării H.C.M. nr. 1365/1957, acest spital devine secție de neuropsihiatrie pe lângă Spitalul nr.3 „Doctor Victor Babeș" Craiova, care funcționează și în prezent.
• În anul 1966 cele 70 de paturi de psihiatrie sunt transferate la Podari, formând secție de psihiatrie separată, tot pe lângă Spitalul nr.3 Craiova.

În concluzie, Spitalul Victor Babeș Craiova, a luat ființă la 01.12.1957, prin unificarea Spitalului de Contagioase, a Spitalului TBC, a Spitalului de Neuropsihiatrie ca urmare a aplicării H.C.M. 1365/1957.